IMPORTANT!

Er könnte hier arbeiten. (El ar putea lucra aici.)

• Das müßte er schaffen. (El ar trebui să realizeze aceasta.)
  b) o îndoială (conjunctivul dubitativ) :

  • Hätte er das getan? (El să fi făcut aceasta?)
    c) o concesie (conjunctivul concesiv):

    • So sei es denn! (Fie aşa!)
      d) o dorinţă (conjunctivul optativ) :

      • Es lebe der Frieden in der ganzen Welt! (Trăiască pacea în lumea întreagă!)
        e) o dorinţă nerealizată sau a cărei realizare est e nesigură:

        • Käme er heute! (De-ar veni astăzi!)
          

          • Wäre er doch gekommen! (De-ar fi venit!)
            f) Uneori, conjunctivul este întrebuinţat pentru a atenua un ordin sau îndemn, pentru a formula mai politicos o propunere sau rugăminte, în cazul acesta comunicarea capătă o notă de politeţe, de ezitare, de modestie (conjunctivul diplomatic sau al modestiei):

            • Möchten Sie mir folgen? (V-aş ruga să mă urmaţi.)
              

              • Dürfte ich Sie besuchen? (Mi-aţi permite să vă vizitez?)
                Conjunctivul poate avea şi valoarea de:
                g) imperativ:

                • Man füge der Lösung einen Löffel Zucker hinzu. (Să se adauge la soluţie o lingură de zahăr.)
                  

                  • Damit wären wir fertig. (Cu aceasta am fi gata.)
                    Înţelesul temporal al formelor conjunctivului este diferit de cel al formelor indicativului. Astfel, pe când indicativul imperfect are sens de trecut (Ich war = eram, am fost, fui, conjunctivul imperfect are sens de prezent sau chiar de viitor (Ich wäre = aş fi.) Important de reţinut este faptul că între conjunctivul prezent şi conjunctivul imperfect nu există nici o deosebire de timp ci numai una de mod, atât conjunctivul prezent cât şi conjunctivul imperfect exprimînd o acţiune sau stare prezentă sau chiar viitoare:
                    Conjunctiv prezent:

                    • Diese Entdeckung diene zum Wohle der Menschheit. (Această descoperire să servească binelui omenirii.)
                      Conjunctiv imperfect:

                      • Käme er heute. (De-ar veni astăzi).
                        O b s e r v a ţ i e
                        Datorită faptului că între conjunctivul prezent şi conjunctivul imperfect nu există nici o deosebire de timp, se întrebuinţează din ce în ce mai mult, în locul denumirii de conjunctiv prezent, denumirea de conjunctiv I şi, în locul denumirii de conjunctiv imperfect, aceea de conjunctiv II.

                        Între conjunctivul perfect şi conjunctivul mai mult ca perfect nu există deosebiri de timp ci numai de mod, ambele forme fiind folosite cu înţeles de trecut.

                        perfect:

                        • Er sagte, daß er das Buch gelesen habe. (Spune că a citit cartea.)

                          Conjunctiv mai mult ca perfect:

                          • Er sagte, daß er das Buch gelesen hätte. (El spune că ar fi citit cartea.)
                            Conjunctivul viitor are înţeles de viitor.
                            Conjunctivul viitor anterior (conjunctivul viitor II )se întrebuinţează extrem de rar.
                            În propoziţia principală nu se pot folosi toate timpurile conjunctivului, ci numai:
                            1. conjunctivul prezent
                            2. conjunctivul imperfect
                            3. conjunctivul mai mult ca perfect.