ÎNTREBUINŢAREA MODURILOR ŞI TIMPURILOR
ÎNTREBUINŢAREA INDICATIVULUI
Indicativul exprimă:
a) în general o realitate obiectivă:
Du wirst hier bleiben!
c) rareori o presupunere, o probabilitate, o posibilitate, o
nesiguranţă:
Er wird wohl bald da sein.
Wenn das Wetter schön bleibt, findet der Ausflug statt.
ÎNTREBUINŢAREA TIMPURIILOR INDICATIVULUI
Prezentul (activ: ich frage; pasiv: ich werde gefragt) exprimă:
a)
Durata în prezent a unei acţiuni ori stări sau permanenţa ei:
Wir kämpfen für den Frieden.
b) o constatare general valabilă (proverbe, maxime etc.) :
c) o acţiune sau stare viitoare,
mai ales dacă determinările temporale exprimă viitorul sau dacă vrem
să prezentăm viitorul ca absolut sigur:
Wir lernen seit drei Monaten Deutsch.
Ich wohne schon lange in diesem Stadtviertel.
f) un îndemn sau ordin; în acest caz prezentul are valoare de
imperativ:
Imperfectul
(activ: ich fragte; pasiv: ich wurde gefragt) exprimă
a) o acţiune sau stare încheiată în trecut, fără nici o
legătură cu prezentul; în această întrebuinţare el mai poartă şi
denumirea de
preterit:
b) o acţiune sau stare
durativă în trecut:
c) o acţiune sau stare repetată în trecut (ca în limba
română) :
d) gândurile unei persoane îndreptate către viitor:
O b s e r v a ţ i e
Spre deosebire de limba română unde în naraţiune se foloseşte de
obicei perfectul compus, mai rar perfectul simplu, în limba
germană se întrebuinţează imperfectul ca timp al povestirii.
Astfel se explică de ce basmele germane încep cu ,,Es war
einmal. . . ", iar cele româneşti cu „A fost odată . . . "
Având în vedere diferitele funcţii ale imperfectului german, acesta
poate fi tradus în limba română, în funcţie de context, prin:
(a)
imperfect:
Das Kind fragte und fragte. (Copilul întreba şi întreba.)
(b) perfect simplu sau compus:
3. Perfectul (activ: ich habe gefragt, ich bin gegangen;
pasiv : ich bin
gefragt worden) exprimă
a) o acţiune sau stare din trecut, terminată însă în prezent
sau cu urmări asupra
prezentului.
Ich habe die Arbeit gerade beendet.
Er ist nicht gekommen, er ist wohl krank geworden.
Nachdem ich die Arbeit beendet habe, gehe ich in die Stadt.
b) valabilitatea obiectivă a unei acţiuni trecute, a unei
afirmaţii sau constatări referitoare la trecut:
c) mai rar, în locul preteritului, o acţiune sau stare
încheiată în trecut:
d) în locul viitorului II (anterior), o acţiune sau stare
terminată în viitor:
e) o presupunere în privinţa unei acţiuni sau stări
trecute:
În raport cu prezentul, perfectul exprimă anterioritatea
unei acţiuni sau stări:
O b s e r v a ţ i i
Pe teritoriul lingvistic german de sud şi sud-est se foloseşte adesea perfectul în locul preteritului, pentru o acţiune sau stare încheiată trecut:
Mai mult ca perfectul
(activ: ich hatte gefragt, ich war
gegangen; pasiv: ich war gefragt worden) exprimă o
acţiune sau stare trecută, încheiată înaintea unei alte
acţiuni sau stări exprimate prin imperfect:
Er wird wohl krank sein. (= Er ist wahrscheinlich krank.)
Das Ergebnis wird schon richtig sein. (= Ich glaube, daß das Ergebnis richtig ist.)
Darüber wollen wir noch sprechen. (Darüber werden wir noch sprechen.)
Mai mult ca perfectul se întrebuinţează mai ales în propoziţia
secundară, dacă predicatul din propoziţia principală este la
imperfect. Raportul dintre mai mult ca perfect şi imperfect este
deci acelaşi ca cel dintre perfect şi prezent: un raport de
anterioritate.
5. Viitorul I (activ : ich werde fragen ; pasiv : ich
werde gefragt werden) exprimă:
a) o acţiune sau stare
viitoare:
In einigen Stunden werde ich wieder frisch und munter
sein.
b) un ordin deosebit de energic, o somaţie categorică (de
obicei la persoana a II-a); fiind întrebuinţat astfel, viitorul I
are valoare de imperativ:
c) o presupunere sau probabilitate în privinţa
prezentului (de obicei la persoana a IlI-a):
d) valabilitatea obiectivă a unei acţiuni sau a unei
stări viitoare, a unei afirmaţii sau constatări referitoare la
viitor:
O b s e r v a ţ i e
Adesea acţiunea viitoare este exprimată cu ajutorul verbului
modal wollen şi infinitivul prezent al verbului predicativ:
Nimm den Regenmantel, es will regnen. ( . . . es wird
regnen.)
6. Viitorul anterior (activ: ich werde gefragt haben;
ich werde gegangen sein: pasiv: ich werde gefragt worden
sein) exprimă a) o acţiune sau stare viitoare, anterioară
unei alte acţiuni sau stări:
O b s e r v a ţ i e
Fiind o formă greoaie, viitorul anterior este numai rar folosit cu funcţia sa temporală; de obicei este înlocuit prin perfect.
b) o presupunere în privinţa unei acţiuni sau stări trecătoare de obicei la persoana a IlI-a. Viitorul anterior are valoarea prezumtivului din limba română: