IMPORTANT!

ÎNTREBUINŢAREA MODURILOR ŞI TIMPURILOR

ÎNTREBUINŢAREA INDICATIVULUI

 

Indicativul exprimă:
 

a) în general o realitate obiectivă:

• Wir glauben an das Wahre, Schöne, Freie und Gute. (loh. R. Becher)
  b) uneori un ordin, un îndemn:

  • Du bleibst hier!

    • Du wirst hier bleiben!
      c) rareori o presupunere, o probabilitate, o posibilitate, o nesiguranţă:

      • Er wird wohl bald da sein.

        • Er wird schon abgereist sein.
          Wenn das Wetter schön bleibt, findet der Ausflug statt.
           

          ÎNTREBUINŢAREA TIMPURIILOR INDICATIVULUI
           

          Prezentul (activ: ich frage; pasiv: ich werde gefragt) exprimă:

          a)    Durata în prezent a unei acţiuni ori stări sau permanenţa ei:

          • Ich schreibe einen Brief.
            

            • Die Kinder sind gesund.
              

              • Wir kämpfen für den Frieden.
                b) o constatare general valabilă (proverbe, maxime etc.) :

                • Drei mal drei ist neun.
                  

                  • Morgenstunde hat Gold im Munde. (Proverb)

                    c) o acţiune sau stare viitoare, mai ales dacă determinările temporale exprimă viitorul sau dacă vrem să prezentăm viitorul ca absolut sigur:
                    

                    • Morgen fahre ich nach Sinaia.
                      

                      • Dieses Buch kaufe ich bestimmt.
                        d) o acţiune sau stare terminată în trecut, pe care vrem s-o prezentăm mai viu, mai plastic (prezent istoric) :

                        • „Was rennt das Volk, was wälzt sich dort / Die langen Gassen brausend fort? / Stürzt Rhodos unter Feuers Flammen?" (Fr. Schiller)
                          e) o acţiune sau stare începută în trecut care mai continuă în prezent; continuitatea ei este exprimată prin anumite cuvinte sau grupuri de cuvinte:

                          • Wir lernen seit drei Monaten Deutsch.
                            

                            • Ich wohne schon lange in diesem Stadtviertel.
                              f) un îndemn sau ordin; în acest caz prezentul are valoare de imperativ:

                              • Du gehst jetzt essen!

                                Imperfectul (activ: ich fragte; pasiv: ich wurde gefragt) exprimă a) o acţiune sau stare încheiată în trecut, fără nici o legătură cu prezentul; în această întrebuinţare el mai poartă şi denumirea de preterit:

                                • Schiller wurde im Jahre 1759 geboren.
                                  b) o acţiune sau stare durativă în trecut:

                                  • Ich verbrachte meinen Urlaub im Gebirge.
                                    c) o acţiune sau stare repetată în trecut (ca în limba română) :

                                    • Das Kind fragte immer wieder: „Wann kommt Vater?"
                                      d) gândurile unei persoane îndreptate către viitor:

                                      • Er dachte und dachte . . . Nur noch kurze Zeit, dann beendete er sein Studium, war selbständig und konnte tun, was er wollte ( = . . . dann wird er sein Studium beenden, wird selbständig sein und wird tun können, was er wollen wird.)
                                        O b s e r v a ţ i e
                                        Spre deosebire de limba română unde în naraţiune se foloseşte de obicei perfectul compus, mai rar perfectul simplu, în limba germană se întrebuinţează imperfectul ca timp al povestirii. Astfel se explică de ce basmele germane încep cu ,,Es war einmal. . . ", iar cele româneşti cu „A fost odată . . . "

                                        Având în vedere diferitele funcţii ale imperfectului german, acesta poate fi tradus în limba română, în funcţie de context, prin:
                                        (a) imperfect:

                                        • Das Kind fragte und fragte. (Copilul întreba şi întreba.)
                                          (b) perfect simplu sau compus:

                                          • Die Fee gab dem Kind einen Ring und sagte. . . ( = Zâna îi dădu (i-a dat) copilului un inel şi spuse (a spus). . .)
                                            (c) viitor:

                                            • Nur noch kurze Zeit, dann beendete er sein Studium, war selbständig und konnte erreichen, was er wollte. ( = Încă puţin timp, şi el îşi va termina studiile, va fi de sine stătător şi va putea realiza ce va dori.)

                                              3. Perfectul (activ: ich habe gefragt, ich bin gegangen; pasiv : ich bin gefragt worden) exprimă
                                              a) o acţiune sau stare din trecut, terminată însă în prezent sau cu urmări asupra prezentului.

                                              • Ich habe die Arbeit gerade beendet.
                                                

                                                • Wann ist der Junge erkrankt?
                                                  b) valabilitatea obiectivă a unei acţiuni trecute, a unei afirmaţii sau constatări referitoare la trecut:

                                                  • Er hat das erste rumänische Flugzeug gebaut.
                                                    

                                                    • Bukarest ist im 15. Jahrhundert gegründet worden.
                                                      c) mai rar, în locul preteritului, o acţiune sau stare încheiată în trecut:

                                                      • „Was war, ist für immer gewesen." (Börne)
                                                        d) în locul viitorului II (anterior), o acţiune sau stare terminată în viitor:

                                                        • Ich gebe dir das Buch wieder, wenn ich es gelesen habe. ( = . . . wenn ich es gelesen haben werde.)
                                                          e) o presupunere în privinţa unei acţiuni sau stări trecute:

                                                          • Er ist nicht gekommen, er ist wohl krank geworden.
                                                            În raport cu prezentul, perfectul exprimă anterioritatea unei acţiuni sau stări:

                                                            • Nachdem ich die Arbeit beendet habe, gehe ich in die Stadt.
                                                              O b s e r v a ţ i i

                                                              Pe teritoriul lingvistic german de sud şi sud-est se foloseşte adesea perfectul în locul preteritului, pentru o acţiune sau stare încheiată trecut:

                                                              • In den Ferien haben wir viele Ausflüge gemacht, sind oft spazierengegangen und haben die schönen Tage genossen.

                                                                Mai mult ca perfectul (activ: ich hatte gefragt, ich war gegangen; pasiv: ich war gefragt worden) exprimă o acţiune sau stare trecută, încheiată înaintea unei alte acţiuni sau stări exprimate prin imperfect:

                                                                • Nachdem ich die Arbeit beendet hatte, ging ich in die Stadt.
                                                                  

                                                                  • Marie war nicht mehr so kräftig, wie sie einst gewesen war.
                                                                    Mai mult ca perfectul se întrebuinţează mai ales în propoziţia secundară, dacă predicatul din propoziţia principală este la imperfect. Raportul dintre mai mult ca perfect şi imperfect este deci acelaşi ca cel dintre perfect şi prezent: un raport de anterioritate.
                                                                    5. Viitorul I (activ : ich werde fragen ; pasiv : ich werde gefragt werden) exprimă:
                                                                    a) o acţiune sau stare viitoare:

                                                                    • Ich werde dich anrufen.
                                                                      In einigen Stunden werde ich wieder frisch und munter sein.
                                                                      b) un ordin deosebit de energic, o somaţie categorică (de obicei la persoana a II-a); fiind întrebuinţat astfel, viitorul I are valoare de imperativ:

                                                                      • Du wirst jetzt endlich schweigen!
                                                                        

                                                                        • Ihr werdet euch morgen bei mir melden!
                                                                          

                                                                          • Sie werden mir morgen berichten!
                                                                            c) o presupunere sau probabilitate în privinţa prezentului (de obicei la persoana a IlI-a):

                                                                            • Er wird wohl krank sein. (= Er ist wahrscheinlich krank.)
                                                                              

                                                                              • Das Ergebnis wird schon richtig sein. (= Ich glaube, daß das Ergebnis richtig ist.)
                                                                                d) valabilitatea obiectivă a unei acţiuni sau a unei stări viitoare, a unei afirmaţii sau constatări referitoare la viitor:

                                                                                • Wer nicht zielbewußt arbeitet, wird nie sein Ziel erreichen.
                                                                                  O b s e r v a ţ i e
                                                                                  Adesea acţiunea viitoare este exprimată cu ajutorul verbului modal wollen şi infinitivul prezent al verbului predicativ:

                                                                                  • Darüber wollen wir noch sprechen. (Darüber werden wir noch sprechen.)
                                                                                    Nimm den Regenmantel, es will regnen. ( . . . es wird regnen.)
                                                                                    6. Viitorul anterior (activ: ich werde gefragt haben; ich werde gegangen sein: pasiv: ich werde gefragt worden sein) exprimă a) o acţiune sau stare viitoare, anterioară unei alte acţiuni sau stări:

                                                                                    • Bis er mich anrufen wird, werde ich den Brief beendet haben.
                                                                                      

                                                                                      • Wenn er mich besuchen wird, werde ich längst nach Hause zurückgekehrt sein.
                                                                                        O b s e r v a ţ i e

                                                                                        Fiind o formă greoaie, viitorul anterior este numai rar folosit cu funcţia sa temporală; de obicei este înlocuit prin perfect.

                                                                                        b) o presupunere în privinţa unei acţiuni sau stări trecătoare de obicei la persoana a IlI-a. Viitorul anterior are valoarea prezumtivului din limba română:

                                                                                        • Er wird schon gekommen sein. (El o fi venit deja.)
                                                                                           

                                                                                          • Sie wird das Buch verloren haben. (Ea o fi pierdut cartea.