Aici în parc este foarte frumos. Peste tot vezi flori multicolore şi copaci verzi. De aici nu se vede lacul. Pe alee, sunt la stânga şi la dreapta multe bănci. Acolo în faţă este o fântînă arteziană. Să mergem pînă acolo. De aici şi pînă acolo sînt numai o sută de paşi.

De afară aud claxonul, unei maşini. Privesc pe fereastră afară şi văd jos pe stradă un automobil. Cineva face semn cu mîna spre mine. De sus nu văd cine e şoferul. Acesta deschide portiera, priveşte spre mine în sus şi strigă: — Vino jos! Vom face o plimbare pînă la Ploieşti! Este prietenul meu Alexandru. Deschid uşa, ies afară, cobor în jos pe trepte, deschid uşa casei şi trec dincolo spre el.

Prietenul meu a fost peste tot, dar nicăieri n-a fost, cum istorisea, asa de interesant ca în acest oraş.